Articole Devoţiuni
15 iunie 2011 Scrie un comentariu
Billy
„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, aşa sunt lucrurile pe care
le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc!” (1 Cor 2:9)
Poveste adevărată: Billy avea zece ani când şi-a dăruit inima lui Isus şi a devenit creştin. Era un băieţel retras şi iubea natura. Anotimpul era foarte secetos. Recoltele erau pe ducă, iar fermierii erau în pragul falimentului.
De multe ori, Sherry, mama lui Billy, îl vedea mergând în pădure. Îl certa des pentru că nu învăţa suficient, ea visând ca el să devină un om bogat, nu fermier.
Odată, Sherry l-a urmărit prin pădure şi l-a văzut ducând o căniţă cu apă. Apoi a văzut o privelişte uimitoare! Câteva căprioare şi un cerb stăteau în faţa lui Billy. Lângă ei era un pui de căprioară muribund din cauza deshidratării. Şi-a ridicat capul cu greu ca să bea apa din mâna băieţelului. Când a terminat, Billy a fugit spre casă să mai ia apă. Sherry şi-a amintit cum îl certa pe Billy pentru că irosea apa. Dar el a găsit o ţeavă din care picura apă, pe care o aduna în cană. Apoi, alerga din nou la pui. Dar şi-a văzut mama. Cu lacrimi în ochi a spus, “Mami,nu irosesc apa! Doar adun picăturile!” Sherry s-a simţit vinovată şi i s-a alăturat cu un castron cu apă. Stând deoparte, se uita la această minunată inimă care se străduia să salveze o viaţă.
Lacrimile îi curgeau pe obraz. Dintr-o dată, parcă lacrimile s-au înmulţit. Ploua!! S-a uitat la cer şi a simţit ca şi cum şi Dumnezeu plângea lacrimi de dragoste, văzându-l pe Billy!
Sherry a scris: “Ştiu că unii dintre voi ar spune că a fost o ‘coincidenţă’, că miracolele nu există. Dar pentru mine, acea ploaie a fost în armonie cu dragostea lui Dumnezeu care se vede în Biblie! A fost dragostea Lui cea care a salvat fermierii, ca răspuns la dragostea lui Billy de a salva creaţia Sa. Vă scriu în onoarea băieţelului meu care, curând după această întâmplare, a fost luat de lângă o mamă care nu a învăţat, la fel de devreme ca şi el, că adevăratele valori în viaţă nu sunt banii sau cariera. Îi mulţumesc Domnului că Billy L-a cunoscut , înainte de a muri! Acum se poate bucura în Rai de frumuseţea unui Creator iubitor. Fără obstacolele unei mame cu viziuni mărginite, prea ocupată cu grijile acestei lumi trecătoare, ca să observe că el a ales ce era mai important, pe Isus şi valorile eterne. Billy, mama ta s-a schimbat! Şi ea acum se uită la stele şi învaţă zilnic despre dragostea lui Dumnezeu din Cuvântul Lui, cum i-ai arătat tu.”
Nu Sherry, Billy nu a murit! Acum, când ţi-e atât de dor de el, poţi înţelege cât de mult aşteaptă Tatăl nostru Ceresc să fim cu El în Rai. Acolo unde îl vei găsi şi tu pe Billy, pentru a împărtăşi împreună cu el dragostea minunată şi eternă a Tatălui. Toată slava lui Isus, care a făcut acest lucru posibil, prin dragostea, iertarea şi sacrificiul Său de pe cruce!!
________________________________________________________________________________________
O POVESTE DE DRAGOSTE
(POVESTE ADEVĂRATĂ)
Comerţul cu sclavi a fost abolit în Marea Britanie în 1807. Regele bonnilor (Bonni face acum parte din Nigeria) care câştiga din comerţul cu supuşii săi, a fost îngrozit de lege. Dar comerţul a continuat în America, unde a fost abolit în 1865. William era un tânăr englez care a mers în America pentru a-şi căuta norocul. După ce a reuşit să-şi pună bani deoparte, se pregătea să se întoarcă acasă. Era anul 1849 şi comerţul cu sclavi înflorea în America. Din întâmplare, a trecut prin New Orleans, principala piaţă de sclavi. Pe podium era o negresă frumoasă. Mulţi au pregătit bani, dar un licitator, cunoscut pentru perversiunea şi răutatea lui, oferea mai mulţi bani decât toţi ceilalţi. William a oferit 10% peste ultima ofertă. Cu ură, licitatorul, şi-a mărit oferta. William a mai adăugat 10%. Rivalul său a adăugat şi el. Preţul crescuse mult. Licitatorul i-a strigat lui Wiliam să înceteze, spunându-i că nici o sclavă nu merită atâţia bani, dar el a dublat totalul sumei şi a câştigat licitaţia. Tânăra, abuzată, în timpul călătoriei din Africa, îl privea cu dispreţ pe noul ei proprietar. Şi-a adunat în gură o cantitate mare de salivă, iar imediat ce lanţul de la gâtul ei a fost pus în mâna lui William, l-a scuipat în faţă. William şi-a şters faţa cu calm. S-a îndreptat către un birou, de unde a reuşit să ia un document. S-a întors la sclavă, i-a luat lanţul de la gât, i-a dat actul şi i-a spus: „Poţi să pleci. Eşti liberă!” Tânăra nu înţelegea. William i-a repetat: „Poţi să pleci! Acesta e actul tău de libertate.” Negresa bolborosi: „Liberă? Tu ai cheltuit atâţia bani pentru mine, iar acum mă eliberezi şi eu…te-am scuipat în faţă?” A căzut la picioarele lui şi i-a sărutat cu lacrimi cizmele. Apoi îi spuse: „Tot ceea ce îmi doresc, e să te slujesc!”
Nu este aceasta o poveste cunoscută? Nu ne aminteşte noi înşine, înainte să înţelegem valoarea a ceea ce Isus a făcut pentru noi, atunci când a plătit cu sângele Său preţios pentru eliberarea noastră de păcat care ne ducea la pierzare? De câte ori L-am maltratat şi L-am scuipat? Niciodată? Ba da, am făcut-o! Când? Matei 25:40,45,46: „Adevãrat vã spun cã, ori de câte ori aţi fãcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi fãcut…” Aceea soţie, frate pe care i-am rănit, i-am înşelat… erau Isus. Şi acum ce facem? Acum noi suntem sclava la picioarele lui Isus, mulţumindu-I că ne-a eliberat! El nu ne-a eliberat doar de sclavie, ci de o lungă eternitate de separare de Dumnezeu. Ce vom face noi? Vom continua ca şi cum nu s-a întâmplat nimic şi vom face parte din lume? Sau ne vom dedica Mântuitorului nostru? Nu putem să slujim şi lumii şi lui Isus. Mat 6:24: „Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni… va urî pe unul şi va iubi pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Ce vom alege noi, lumea pe care oricum o vom pierde? Sau pe Isus care nu ne va fi luat NICIODATĂ?
(Ioan 8:36) “Deci, dacã Fiul (Isus) vã face liberi, veţi fi cu adevãrat liberi.”
CINE VA ACCEPTA IERTAREA LUI
?
Dumnezeu vrea să ne mântuiască! Dar câţi îşi vor deschide inimile lui Hristos, să fie mântuiţi?!
Cunosc un creştin care nu a vrut să fie predicator. Într-o zi a spus tatălui său: „Nu aş vrea niciodată să fiu predicator! Mă sperie focul veşnic, deci cum aş putea spune altora despre el?!” Tatăl a răspuns: „Nu predica oamenilor despre iad! Ci doar că nu trebuie să ajungă acolo!”
Există mult adevăr în această afirmaţie. Diavolul este cel care doreşte să ducă câţi mai mulţi cu el în iad. Dumnezeu în schimb, este Cel care L-a trimis pe Hristos să mântuiască de la iad, pe toţi cei care Îl acceptă! Acum tot ce trebuie să facem este să acceptăm iertarea lui Dumnezeu, primindu-L pe Hristos. Şi nu va trebui să ne îngrijorăm niciodată de a ne petrece veşnicia în iad! Biblia arată că iadul nu a fost niciodată în planul lui Dumnezeu: „Tot ce a creat a fost foarte bun!” (Gen.1:31; Iacov 2:17)
Tot aşa cum închisoarea nu este niciodată planul vreunui judecător, ci e doar o necesitate pentru a limita criminalii, la fel şi iadul e o consecinţă directă a păcatelor diavolului şi omului. E doar pentru cei care insistă toată viaţa să refuze iertarea lui Dumnezeu, manifestată în sacrificiul lui Hristos pe cruce! Putem întreba orice judecător, e posibil să oferi clemenţă cuiva care refuză? Nici chiar atotputernicul Dumnezeu nu poate face asta!
„Tuturor celor ce L-au primit (pe Hristos), le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu!”
(Ioan 1:12)
Vă relatez o poveste adevărată. Un om a comis o crimă oribilă şi a fost condamnat la moarte. Criminalul a avut un frate creştin, care şi-a dedicat toată viaţa pentru binele comunităţii şi în ajutarea altora. Din dragoste pentru fratele criminal, a mers la guvernatorul statului şi l-a implorat să-l ierte: „E şi vina mea! L-am neglijat! Promit că mă voi îngriji mult mai mult de el! Am văzut cum dragostea lui Hristos a schimbat mulţi criminali!” Guvernatorul, impresionat de sincera credinţă a fratelui şi fiind dator pentru actele lui de caritate, a hotărât să îi acorde clemenţa. Fericit şi cu actul în buzunar, creştinul a mers la fratele său în închisoare. „Dragă frate! Ce ai face dacă Hristos te-ar ierta şi te-ar elibera?” a întrebat. „Eşti un prost să crezi aşa ceva!” a spus fratele blestemând. „Primul lucru ar fi să-l omor pe judecător şi după aceea pe martorul care a depus mărturie împotriva mea. Şi de data aceasta, nu m-ar mai prinde!” O linişte de gheaţă s-a aşternut. Creştinul a părăsit închisoarea, cu inima zdrobită, ochii plini de lacrimi şi cu actul de clemenţă în buzunar. Dumnezeu Şi-a dăruit dragostea şi iertarea, dar criminalul nu era pregătit să le accepte.
Dar noi? Ne vom recunoaşte noi păcatele şi greşelile? Ne vom căi? Ne vom deschide inimile lui Hristos? Sau vom crede precum omul din închisoare „că e o prostie să crezi aşa ceva!”? Îl vom respinge pe Hristos şi ajunge în iad?!
_____________________________________________________________________________________________________
A CREAT DUMNEZEU RĂUL?
Dacă Dumnezeu este dragoste, (1 Ioan 4:8) de ce sunt atâtea nedreptăţi în lume?
Un gentleman, cunoscut pentru ateismul său, a pus o întrebare unui tânăr grup de credincioşi, “Dumnezeu a creat tot ce există?” Unul dintre credincioşi a răspuns imediat, “Da! Cred că a creat totul!”. “Totul…?” a întrebat omul din nou. “Totul!” a venit răspunsul ferm. “În cazul acesta, înseamnă că Dumnezeu a creat şi răul, corect? Pentru că răul există…”. Fără să găsească un răspuns, credinciosul a tăcut. Ateul era fericit că a putut să îşi dovedească punctul de vedere.
Unul dintre tinerii prezenţi, un student, a întrebat, “Domnule, pot să îmi exprim şi eu opinia?”. “Oh, un alt credincios? Sigur, spune!” “Domnule… frigul există?” “Frigul?… ce întrebare! Bineînţeles că există! Ţie nu ţi-a fost frig niciodată?”, a spus omul râzând. “Cu tot respectul domnule, greşiţi. Starea de rece nu există. Conform unor studii dovedite din fizică, starea de rece este doar rezultatul absenţei totale a căldurii. Orice element, pentru a putea fi studiat, trebuie să aibă şi să transmită energie, fără căldură este inert şi incapabil de reacţie, iar din acest motiv nu poate fi studiat. Starea de rece este unul dintre aceste lucruri. Este doar un termen pentru a descrie ceea ce se produce prin sustragerea căldurii. Domnule, recele în sine nu există.”
“Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii,
iar cunoştinţa celor sfinte (a Domnului) este pricepere.” (Proverbe 9:10)
RĂUL NU ESTE O CREAŢIE A LUI DUMNEZEU!
Tânărul a continuat, “Dar întunericul…? Există?”. Omul a replicat, “Te rog…, vrei să spui că nu există întuneric? Stinge luminile şi vei vedea!”. Tânărul a replicat, “Adevărul este că întunericul e doar absenţa luminii. Lumina o putem genera şi studia, dar nu este la fel cu întunericul. PRISMA LUI WILLIAM NICOL arată varietatea diferitelor culori şi a dovedit că lumina poate fi decompusă conform longitudinii undelor şi poate fi studiată în orice laborator. Nu este la fel cu ceea ce numim noi “întuneric”. Acesta este doar un termen uman, creat pentru a exprima ceea ce rămâne când lumina este absentă. Domnule, dacă se poate, pot să vă mai întreb un ultim lucru, despre răul de care aţi menţionat. Oare cu adevărat e Dumnezeu cel care a creat RĂUL?”. Văzând că nu primeşte nici un răspuns, studentul a spus: “Domnule… Dumnezeu nu a creat răul. Răul este prezent, doar atunci când, Dumnezeu şi dragostea adevărată lipsesc din inimile oamenilor…”.
Numele acestui tânăr: ALBERT EINSTEIN
Albert Einstein: ” Ştiinţa fără religie este şchioapă, iar religia fără ştiinţă este oarbă.”
“Orice dar desăvârşit şi bun…vine de la Tatăl” (Iacov 1:17)Dumnezeu este dragoste! Sacrificiul lui Hristos de pe cruce ca să ne mântuiască de la moartea eternă, ne dovedeşte acest lucru! Dumnezeu NICIODATĂ nu a creat răul, acesta fiind doar rezultatul atunci când dragostea, iertarea şi sacrificul lui Isus pe cruce sunt respinse!
_________________________________________________________________________________________
IERTARE
Să îi iertăm pe alţii când ei nu merită?
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, armata Sovietică a ocupat România. Din momentul pierderii războiului, mulţi soldaţi germani erau luaţi prizonieri. Doi soldaţi au reuşit să evadeze din închisoare. Autorităţile ruse au început să-i caute pe fugitivi. Pe vremea aceea, soldaţii germani puteau fi împuscaţi la vedere. Cei doi, încă purtând uniformele militare, au văzut o biserică creştină. Au intrat şi l-au implorat pe pastor să-i ascundă şi să le salveze vieţile, ştiind că astfel îi cer să îşi pună viaţa în pericol. Pastorul a răspuns: ”Eu sunt creştin de descendenţă evreiască. Toată familia mea a fost ucisă de către voi, germanii. Sunt sigur că veţi întelege de ce nu vreau să vă ajut…”. Cei doi soldaţi au fost de acord şi au spus: ”Măcar poţi să ne laşi să plecăm fără a ne da de gol soldaţilor ruşi?” Ignorând cererea lor, pastorul a spus: ”Eu nu pot să vă iert! Dar HRISTOS V-A IERTAT de pe cruce acum 2000 de ani. Ştiu că El vrea ca să vă iert… Veniţi fraţilor, vă voi ascunde în pivniţa mea. Vă voi şi hrăni în fiecare zi, iar dacă o să ne prindă, facă-se voia Domnului!” Povestea are un sfârşit fericit… dar noi? Am fi noi în stare să ne riscăm vieţile, iertând cu adevărat şi ajutând un duşman care NU merită iertarea noastră? Iisus ne-a dat un exemplu de iertare deplină, prin moartea Lui de pe cruce, pe când eram încă duşmanii lui Dumnezeu din cauza păcatelor noastre. Romani 5:8,10: ”…pe când noi eram încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi…. când am fost duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, fiind împăcaţi, VOM FI MÂNTUIŢI PRIN VIAŢA LUI”.
UN EXEMPLU DE URMAT
Peste tot în jurul nostru există oameni care trec prin tragedii. Ei au nevoie ACUM de noi să le arătăm că Dumnezeu îi iubeşte şi îi iartă fără condiţii prestabilite, exact aşa cum Iisus ne-a iertat. Aceşti oameni ar putea fi membrii familiei noastre, colegii noştri de muncă. Ei au nevoie să le arătăm că îi iubim şi că îi iertăm chiar dacă nu merită. Cei care NE URĂSC CEL MAI MULT, sunt de obicei, cei care AU NEVOIE CEL MAI MULT DE DRAGOSTEA ŞI IERTAREA NOASTRĂ. Matei 9:13 “ Iisus a spus: Milă (dragoste) voiesc şi nu jertfă (ritualuri fără viaţă). Căci nu am venit să chem la căinţă pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi.” Iertarea şi mântuirea lui Dumnezeu nu este pentru cei care “merită”, ci pentru cei care nu merită deloc. Iertarea este pentru cei care sunt aşa cum am fost noi, îndreptându-ne spre Iad, atunci când Hristos ne-a găsit. El ne-a iubit, ne-a iertat şi ne-a mântuit, “pe când eram ÎNCĂ PĂCĂTOŞI…”. Când devenim credincioşi adevăraţi, Dumnezeu ne dă o astfel de iubire pentru cei din jurul nostru. Când putem dărui altora o asemenea dragoste din Dumnezeu, atunci ştim cu siguranţă că Hristos şi mântuirea Lui locuiesc CU ADEVĂRAT în inimile noastre. 1 Ioan 3:14 “ Ştim că am trecut din moarte la viaţă pentru că IUBIM pe fraţi.”
IERTAREA NU E IERTARE ADEVĂRATĂ DACĂ E MERITATĂ
_________________________________________________________________________________________
Dragostea învinge răul
” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21)
Era anul 893 înaintea erei noastre, Israelul a păcătuit groaznic împotriva lui Dumnezeu. În loc să se închine lui Dumnezeu, ei se închinau unor idoli-demoni, cărora îşi sacrificau copiii. Dumnezeu nu i-a mai protejat de duşmanii lor. Carele de luptă şi călăreţii regelui Siriei devastau ţinutul Israelului, omorând şi furând tot ce le ieşea în cale. Acest lucru e similar terorismului şi problemelor care lovesc lumea atee de astăzi. Dumnezeu în mila Sa, l-a trimis pe prorocul Elisei ca să salveze pe împăratul Israelului. Elisei era o imagine a ceea ce este Hristos. Mântuitorul nostru este Singurul care poate să salveze lumea de păcatele ei de închinare la idoli-demoni moderni, precum sunt materialismul, drogurile, crima, ateismul, egoismul, violenţa, vrăjitoria, avortul…
Elisei îi prorocea împăratului Israelului în avans, despre care erau planurile de bătălie ale împăratului Siriei. Acest lucru reprezintă cuvântul profetic a lui Dumnezeu din Biblie, care ne avertizează despre ce plănuieşte diavolul împotriva noastră. Din acel moment, sirienii nu au mai putut să îi surprindă pe israeliţi, iar ei la rândul lor s-au putut apăra! Israel şi împăratul său ar putea reprezenta naţiunile actuale şi liderii lor. Dacă aceste naţiuni ar asculta de prorocul lui Dumnezeu şi de cuvântul Său, acesta fiind Hristos şi cuvântul Său profetic din Biblie, cu ajutorul Duhului Sfânt, ar putea şti ce să facă împotriva planurilor “împăratului Siriei”, care astăzi e diavolulul.
Împăratul Israelului era furios! Aflând despre Elisei, a trimis o armată mare de cai şi călăreţi ca să îl distrugă. Armata a înconjurat oraşul unde era Elisei. Servitorul lui Elisei era foarte speriat! Prorocul i-a spus :” Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi, sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei”. Atunci Dumnnezeu a deschis ochii servitorului şi el a văzut pe munţii care îi înconjurau, armata de îngeri a lui Dumnezeu, călare pe cai cereşti şi în care de foc. Nu ne simţim şi noi de multe ori înspăimântaţi de probleme, datorii, duşmani, boli, moarte? Să ne uităm la Isus! El poate să ne ajute şi ne va ajuta. (Evrei 13:5 b)
Prorocul s-a rugat şi duşmanii au orbit. După aceea i-a condus în tabăra armatei Israelului. Când regele Israelului, şocat la o asemenea privelişte a întrebat: “Să îi OMOR ?!”, prorocul a răspuns :”Să nu îi omori! Pune pâine şi apă înaintea lor, ca să mănânce şi să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor!… ei au mâncat şi au băut, iar apoi le-a dat drumul…Şi armatele sirienilor NU S-AU MAI ÎNTORS în ţinutul lui Israel.”
Ce imagine a lui Hristos! Duhul lui Hristos, prin Elisei a învăţat Israelul acum 3000 de ani să îşi iubească duşmanii! Acest lucru s-a întâmplat în perioada legii “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”! Cu cât mai mult noi toţi în ziua de azi, cărora de 2000 de ani încoace ni se descoperă în continuu dragostea lui Hristos, ar trebui sa învingem răul cu bine!
Există multe motive de ce astăzi sunt atâtea războaie, pretenţii politice, ură religioasă, ameninţări teroriste din cauza unor cereri rezonabile sau mai puţin rezonabile. Isus ar fi rezolvat toate aceste probleme, răspunzând astfel:
“Împărăţia Mea NU este din lumea aceasta: DACĂ împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, ATUNCI slujitorii Mei s-ar fi luptat…dar acum împărăţia Mea NU este de aici! …Aţi auzit că s-a zis “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte: Dar Eu vă spun…Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui va vrea să se judece cu tine şi să îţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două. Celui ce îţi cere dă-i, şi nu te întoarce de la cel care doreşte să se împrumute de la tine! IUBIŢI-VĂ duşmanii, BINECUVÂNTAŢI pe cei care vă blestemă, FACEŢI BINE celor care vă urăsc şi RUGAŢI-VĂ pentru cei care vă insultă şi vă prigonesc, ca SĂ FIŢI fii ai Tatălui vostru care este în ceruri…! (Ioan 18:36; Matei 5:38-45)
________________________________________________________________________________________
PUTEREA DRAGOSTEI LUI
Cum să avem credinţă să primim miracole
Era duminica Floriilor. O femeie participa la slujba de la biserică. După amiaza aceea urma să fie o sărbătoare specială, petrecută împreună cu familia. În momentul când a ieşit din biserică, a leşinat. S-a trezit într-un spital, înconjurată de familie şi un doctor. I s-a spus că are nevoie de o operaţie periculoasă pe creier, consecinţele putând fi paralizia, orbirea, moartea…
Încă tânără, cu o familie minunată… I-au dat lacrimile, iar apoi un atac teribil de panică şi frică de moarte au cuprins-o! Au urmat nopţi nedormite de discuţii cu soţul ei despre posibilitatea morţii. Într-una din aceste nopţi triste şi-a deschis Biblia şi următoarele scripturi despre curaj i-au atras atenţia:
„Te-am iubit cu o IUBIRE VEŞNICĂ…
Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile:
Căci munca îţi va fi răsplătită, spune DOMNUL” Ieremia 31:3,16
Iosua 1:9: ”Fii puternic şi curajos. Nu te înspăimânta! Nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge!” ; Evrei 13:5: ” Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi, NICIODATĂ!”; Psalm 23:4: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci TU EŞTI CU MINE!”
Şi-a notat aceste versete pe un bileţel pe care l-a ţinut strâns în mână. Mai târziu şi-a dat seama că, cu cât se gândea mai mult la aceste promisiuni minunate, cu atât mai mult credea în ele şi frica de moarte dispărea! În mod suprinzător, în ziua operaţiei a realizat că nu mai îi este deloc frică de operaţie sau de moarte! Acum credea cu adevărat în promisiunile lui Dumnezeu!
ÎN SALA DE OPERAŢIE
Încă ţinând strâns bileţelul în palmă, au adus-o în sala de operaţie. Când asistenta a vrut să-l ia, cu lacrimi în ochi a implorat-o să i-l lase! Creştină şi ea, asistenta i-a răspuns cu dragoste: „Momentan îţi voi lua bileţelul, dar când te vei trezi, îl vei găsi lipit de palma ta!” Apoi, totul s-a întunecat… 26 de ore mai târziu, şi-a deschis ochii. Asistenta se uita la ea cu un zâmbet: ”Totul a decurs bine! Ţi-ai găsit promisiunile?!” Deschizându-şi pumnul, iată, bileţelul era lipit de palmă. Cu lacrimi a răspuns: „Da! Dar, acum nu mai am nevoie de el! Acum îl cunosc mai bine pe Mântuitorul meu! Promisiunile Lui iubitoare sunt pentru totdeauna în inima mea. Nu mai îmi este frică de boală sau de moarte! ISUS este ÎNTOTDEUNA cu mine! Nu mă va părăsi niciodată, nici în viaţa aceasta, nici în cea viitoare!”
Aceasta este una dintre povestirile adevărate ale oamenilor vindecaţi de boli incurabile, care au ieşit din dificultăţi financiare sau care au rezolvat probleme maritale! Nu e nici un secret! Tot ce au făcut ca să aibă credinţă, a fost să îşi deschidă inima Mântuitorului, să STUDIEZE şi să MEDITEZE la promisiunile lui Dumnezeu din Biblie şi să le CREADĂ! În momentul în care credem în ele cu adevărat, ele prind viaţă şi astfel putem PRIMI miracolele lui Dumnezeu! (Mat. 9:29) 2 Timotei 1:12 „Ştiu în Cine am crezut şi sunt încredinţat că El are puterea să mă păzească … până în ziua aceea!”
________________________________________________________________________________________
AVANTAJELE RUGĂCIUNII
Cu ce ne ajută rugăciunea?
ÎN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, un soldat britanic a fost surprins într-o noapte venind din pădurea apropiată şi strecurându-se pe furiş înapoi la barăci. A fost trimis la ofiţerul de comandă şi acuzat de înaltă trădare.
SINGURA SA APĂRARE a fost răspunsul că avea obiceiul să se roage în locuri liniştite. “De mult timp ai acest obicei?” a tunat ofiţerul. “Da, de mic copil!” “Atunci pe genunchi soldate şi roagă-te!” a răcnit comandantul. “Crede-mă, nu ai avut niciodată nevoie de rugăciune mai mult ca acum!” Aşteptându-se la moarte, soldatul a îngenuncheat şi şi-a revărsat sufletul într-o rugăciune inspirată de puterea şi sinceritatea Duhului Sfânt. “Bine” a spus ofiţerul, “dacă nu ai fi exersat timp îndelungat, atunci nu ai fi avut rezultate bune la examen. Poţi pleca. Cred ceea ce mi-a spus. Îţi permit să continui să te rogi. Roagă-te pentru noi toţi!”
ALEXIS CARREL a fost un medic creştin care a câştigat premiul Nobel în fiziologie. El a scris: “Rugăciunea este forma cea mai puternică de energie pe care o persoană o poate genera. Influenţa rugăciunii asupra minţii umane şi asupra trupului a fost demonstrată ştiinţific, exact la fel ca şi secreţia glandelor, care rezultă într-o creştere a optimismului, într-un mai mare dinamism intelectual, într-o rezistenţă şi determinare morală şi o înţelegere profundă a relaţiilor umane. Rugăciunea este indispensabilă pentru o dezvoltare deplină a personalităţii.”
DEŞI HRISTOS A FOST FIUL LUI DUMNEZEU, Creatorul Universului, totuşi a considerat necesar să se roage înainte de zorii zilei pentru a căuta călăuzirea Tatălui. (Marcu 1:35) Cu cât mai important este ca noi, fiind slabi, să facem acest lucru!
RUGĂCIUNEA NE POATE SCUTI DE MULTE NECAZURI!
BIBLIA SPUNE în 1Petru 5:8: “Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” DAR CĂLĂUZIREA LUI DUMNEZEU PRIN RUGĂCIUNE NE POATE SCUTI DE NENUMĂRATE NECAZURI! De câte ori nu am regretat o anumită decizie care ne-a făcut să irosim ani din viaţă, o decizie financiară greşită care ne-a adus datorii de-a lungul anilor, o căsnicie nepotrivită sau un divorţ, un gest la care nu am cugetat prin rugăciune şi care ne-a distrus familia?
TATĂL NOSTRU CERESC NE IUBEŞTE! El e Sus şi vede capcanele dinaintea noastră pe care mintea umană nu le vede. Prorocii Lui au scris totul în Biblie şi prezenţa continuă a Duhului Sfânt este aici să ne arate soluţii pentru problemele noastre, dacă doar ne deschidem inima să Îl primim. “Duhul Adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul şi vă va arăta lucrurile viitoare“ (Ioan 16:13;1:12; Luca 11:9-13). Dumnezeu ne va călăuzi şi ne va arăta calea de ieşire din probleme, dacă menţinem o legătură strânsă cu El prin mijlocul Ceresc de comunicare: RUGĂCIUNEA SINCERĂ ŞI FIDELĂ!
“Dimineaţa pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat,
a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo.” (Marcu 1:35)
________________________________________________________________________________________
UN MESAJ DE DRAGOSTE
Cei doi tenori de renume mondial
Aceasta este o poveste adevărată despre care probabil că puţini au auzit… Din motive politice, în 1984 Jose Carreras şi Placido Domingo, marii tenori, au devenit duşmani. Din această cauză, amândoi au stipulat în contractele lor că vor cânta numai dacă celălalt nu este invitat. În 1987 însă Carreras se întâlneşte cu un inamic şi mai implacabil decât rivalul său Placido Domingo: leucemia.
Lupta împotriva cancerului a fost dureroasă. Din cauza numeroaselor tratamente, a unui transplant de măduvă, a transfuziilor de sânge şi a neputinţei de a lucra în aceste condiţii, costurile tratamentelor i-au epuizat averea. Ajuns la sfârşitul posibilităţiilor sale financiare, Carreras a descoperit o fundaţie din Madrid al cărei unic scop era să ofere sprijin pentru tratamentul bolnavilor de leucemie. Datorită sprijinului primit de la fundaţia “Hermosa”, Carreras a învins boala şi s-a întors pe scenă.
„Dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se umflă de mândrie, nu caută folosul său. Dragostea nu piere niciodată…” (1Co 13:4-8)
Odată vindecat, Carreras a cerut să se alăture fundaţiei. Citind statutul ei, a descoperit că fondatorul şi donatorul principal al fundaţiei era Placido Domingo. Mai târziu a aflat că Placido a înfiinţat această organizaţie special ca să îl ajute cu tratamentul, dar a ales sa rămână anonim ca să nu îl umilească, acceptând ajutorul “duşmanului” său.
DAR partea cea mai emoţionantă a acestei povestiri a fost întâlnirea lor… Luându-l prin surpindere pe Placido la unul dintre spectacolele sale la Madrid, Carreras a întrerupt evenimentul şi umil a îngenunchiat la picioarele lui, cerându-şi iertare şi mulţumindu-i în mod public. Placido l-a ajutat să se ridice şi cu o îmbratişare caldă a pecetluit începutul unei mari prietenii.
Într-un interviu, Placido Domingo a fost întrebat de un reporter de ce a înfiinţat fundaţia “Hermosa”, ajutându-şi astfel “duşmanul” . Răspunsul său a fost scurt şi clar: “Nu ne puteam permite să pierdem o voce ca a lui!”
ADEVĂRATA PUTERE
Omenirea a încercat să îşi rezolve nesfârşitele probleme prin războaie, politici violente, ideologii, religii create de oameni, filozofii, etc. Dar numai DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU este ADEVĂRATA PUTERE care poate să rezolve problemele! Dragostea lui Domingo pentru Carreras a fost cu adevărat dragostea lui Dumnezeu, căci “orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit vine de sus, de la Tatăl”, Iacov 1:17. Domingo a înfăptuit un minunat gest de dragoste faţă de un duşman, care era o fiinţă umană, egală cu el. Un exemplul a lui Isus, care, fiind DUMNEZEU, a lăsat Raiul şi a venit aici pe pământ ca să ne mântuiască, în timp ce noi eram încă păcătoşi, separaţi de Dumnezeu: “Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi… şi ne-a împăcat cu Dumnezeu într-un singur trup, prin crucea… care a nimicit vrăjmăşia.” (Romani 5:8; Efeseni 2:13-16). Asta a făcut Isus… mesajul dragostei lui Dumnezeu!
“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru noi, şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru alţii!” ( 1Ioan 3:16)
_______________________________________________________________________________________
Puterea de a învinge răul!
Cum putem salva căsnicii, relaţii de familie, de servici?
Un rege lupta într-o bătălie. În mijlocul luptei, unul din soldaţi a dezertat. A fost arestat şi condamnat la moarte. Înaintea execuţiei, o bătrână firavă a cerut aprobare de a se înfăţişa înaintea regelui. Aruncându-se pe genunchi, a spus: ”Vă rog să cruţaţi viaţa fiului meu.” Regele a răspuns: ”Îţi iroseşti vremea, fiul tău nu merită să fie cruţat. A fost un exemplu rău, cauzând pierderi în bătălie. Nu ar fi drept să-l iert.” Femeia l-a implorat: ”Maiestate, nu cer dreptate, ci milă!”
Regele s-a gândit. După un moment lung, a spus încet: “Bine, vei primi milă. Poţi pleca cu fiul tău.” Astfel, viaţa tânărului a fost cruţată. Mai târziu, a cerut să fie reintegrat în armata regelui şi a devenit unul dintre cei mai credincioşi şi curajoşi soldaţi ai săi. Acum era motivat de dragoste pentru regele său!
Deseori dragostea este de neînţeles, este iraţională şi ilogică. Dar astfel se pot cuceri inimile altora. Sacrificiul lui Isus pe cruce a fost singurul mod pentru Dumnezeu de a-Şi arăta dragostea şi de a mântui o lume care răsplăteşte mereu răul cu rău, răzbunarea cu răzbunare. Legea din orice ţară, chiar şi în Vechiul Testament este: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Încalci legea, furi, ucizi? Mergi la închisoare sau plăteşti cu viaţa. Legea lui Hristos în Evanghelie este: urăşti, furi sau ucizi? Dacă te căieşti cu adevărat, Dumnezeu te iartă! Aceasta a fost puterea prin care creştinismul timpuriu şi-a învins duşmanii, prigonitorii şi astfel întreg imperiul Roman a fost învins, suflet cu suflet, duşman cu duşman până când întreaga lume a fost câştigată pentru Hristos!
Maria Goretti a fost creştină. Victimă a unei crime, ea a fost în măsură înainte de moarte, să îşi privească asasinul în ochi, spunând: “Frate, vreau să te văd lângă mine în Rai!” Omul totuşi a ucis-o. Dar prin puterea Duhului Sfânt, cuvintele ei i-au rămas în inimă. Mai târziu el s-a căit, dedicându-şi viaţa lui Hristos.
Oh, dacă am avea şi noi o asemenea dragoste, cea a lui Hristos!! Câte căsnicii ar fi salvate! Ce comunicare mai bună ar fi între părinţi şi copii, soţi şi soţii, directori şi angajaţi! Dacă doar am fi mai disponibili să ne sacrificăm şi să suferim nedreptăţi din partea lor. Să ascultăm de învăţăturile simple ale lui Hristos de a merge o milă în plus, de a oferi celălalt obraz, de a ierta, mai ales când alţii nu merită. Totul începe asigurându-ne că nu suntem creştini doar cu numele, ci că ne-am deschis cu adevărat inimile şi L-am primit pe Hristos şi Duhul Sfânt! Apoi vom avea puterea de a învinge răul prin bine, de a iubi, ierta şi câştiga pentru Hristos chiar şi pe cei care ne urăsc şi ne rănesc!
L-am primit noi pe Hristos şi puterea Duhului Sfânt?! (Ioan 1:12; Luca 11:9-13; Fapte Ap.1:8)
Romani 12:21 “Nu vă lăsaţi biruiţi de rău, ci biruiţi răul prin bine!”
”A iubi şi a ierta nu e întotdeauna drept… dar e divin!”
___________________________________________________________________________________________________
ADEVĂRATUL MÂNTUITOR
Trăia odată în Orient un om căruia îi era frică de moarte. De aceea, a decis să se închine fiecărui idol-zeu care se putea cumpăra în magazinele de idoli. Totuşi, nu era sigur care este adevăratul dumnezeu care să-l mântuiască de la moarte.
A vizitat nişte misionari creştini şi a fost impresionat în special de dragostea şi prietenia lor sinceră. Dar nu înţelegea atunci când îi spuneau că Isus este SINGURUL Mântuitor adevărat! Într-o dimineaţă, a alergat la misionari şi le-a spus: „Am avut un vis incredibil, în care am căzut într-o prăpastie adâncă. Mă scufundam într-un nisip mişcător … eram pe moarte! În timp ce strigam după ajutor, unul din dumnezeii mei a venit şi a spus: ’Dragul meu, eu sunt dumnezeul argintului la care te închini. În bunătatea mea îţi spun, urcă-te până aici, ia-mă de mână şi te voi scăpa!’ Dar nu am putut ajunge la el şi a plecat. Un alt dumnezeu a venit şi a spus: ’Eu sunt dumnezeul lemnului. În dreptatea mea îţi spun, lucrurile acestea ţi s-au întâmplat din cauza păcatelor tale. Deci, pregăteşte-te să mori, este destinul tău.’ Cu aceste cuvinte a plecat, iar după el, unul câte unul au venit fiecare dintre dumnezeii mei, dar nici unul nu m-a ajutat să ies. La sfârşit a venit un om care, fără un cuvânt, s-a aruncat în prăpastie, s-a scufundat în nisipul mişcător şi a dispărut! ’Ce nebun! ’m-am gândit, ’de ce să moară cineva aşa?’. Apoi, am simţit cum acel om m-a ridicat şi m-a purtat pe braţe afară din prăpastie! Mi-a zâmbit şi a plecat. I-am văzut mâinile… sângerau. Acum înţeleg! Viaţa mea a fost ca o groapă plină de păcate, iar Hristos a mers până la capăt, murind pe cruce ca să mă mântuiască. Acum ştiu că nu există alţi dumnezei în afară de Hristos şi nimic din ce aş putea face eu, nu e suficient ca să mă mântuiască. Ceea ce am nevoie este de UN MÂNTUITOR! Doresc să îi dau lui Hristos în dar, inima mea!”
ISUS MÂNTUITORUL, FAPTE ŞI DOVEZI
Aceasta povestire ilustrează cu claritate neîncrederea multora în privinţa adevăratului Dumnezeu. De aceea El a inclus în Vechiul Testament peste 300 de profeţii pentru a dovedi că Isus Hristos ESTE adevăratul Său Fiu şi Mântuitorul omenirii. TOATE aceste profeţii au fost împlinite de către Hristos! De exemplu, în anul 760 î.Hr., profetul Isaia a prorocit că Fiul lui Dumnezeu „se va naşte dintr-o FECIOARĂ” (Isa. 7:14), iar după cum scrie în Luca 1:26-31, prorocia a fost împlinită prin naşterea din Fecioara Maria. În 750 î.Hr., profetul Mica (Mica 5:2) a prezis că Hristos se va naşte “ în Betleem” (Luca 2:4-7). Apoi în 520 î.Hr., profetul Zaharia (Zah. 9:9; 11:12) a prorocit că Hristos, cel mai puternic om din univers, va intra în Ierusalim călărind smerit “un măgar” (Marcu 11:7-11). Zaharia a adăugat că viaţa Împăratului împăraţilor va fi estimată la “30 de arginţi” (Mat. 26:15). David în 1063 î.Hr. şi Zaharia în 520 î.Hr., au prorocit că Mesia va muri prin „străpungerea mâinilor şi picioarelor” (Ps 22:16; Zah 12:10), o descriere a răstignirii, care a fost inventată şi practicată de romani cu multe secole mai târziu (Ioan 19:18,34).
După cum poate mărturisi orice creştin adevărat, odată ce Îi cerem Mântuitorului şi Duhului Sfânt să intre în inimile noastre, primind astfel mântuirea, Duhul Lui ne va ajuta să înţelegem misterele lui Dumnezeu. “Lucruri (minunate) pe care ochiul nu le-a văzut … a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Nouă însă ni le-a descoperit prin Duhul Său…” . (1Cor 2:9-15)
_____________________________________________________________________________________________________
ADEVĂRATELE BOGĂŢII
Isus a spus: “Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”
O TÂNĂRĂ a vizitat într-o zi un om în vârstă, prieten al tatălui ei din tinereţe. Acest om a avut succes în viaţă şi era foarte bogat. Ea l-a anunţat că tatăl ei era grav bolnav, pe moarte. Prietenul primi această
veste cu o durere vădită. Tânăra îl asigură că totuşi nu ar trebui să se îngrijoreze pentru tatăl ei, căci
acesta era un creştin adevărat şi nu îi era teamă să moară şi să păşească în eternitate. “Te întrebi de ce sufăr la auzirea acestei veşti?”, a spus bătrânul. “Nu e din cauza faptului că tatăl tău moare, ci sufăr pentru mine. Îmi este extrem de frică de moarte şi de veşnicie. Ştiu că atunci când voi muri, nu voi avea credinţa tatălui tău. El nu e îngrijorat de moarte, ci e bucuros pentru că merge la bogăţiile lui. Eu sunt trist pentru că trebuie să le las pe ale mele”.
CE A SPUS ACEST OM e valabil pentru mulţi dintre noi. Această lume este ca un spital cu oameni bolnavi pe moarte. Un medicament care ne poate salva viaţa ne-a fost oferit. Medicamentul este Hristos, Mântuitorul şi darul vieţii veşnice pe care El ni-l oferă (Rom. 6:23). Dar doar unii “iau” acest “medicament”, prin încrederea pe care şi-o pun în Isus şi Cuvântul Lui. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului să Isus a dovedit că acest “medicament” dă rezultate şi a arătat siguranţa lui prin autenticitatea Bibliei, prin preţul pe care l-a plătit când a murit pe cruce, prin dovada învierii Sale şi mărturia martirilor care au susţinut acest adevăr chiar şi cu preţul vieţii!
CÂND TITANICUL S-A SCUFUNDAT, mulţi pasageri s-au înecat rapid din cauza greutăţii suplimentare pentru că îşi umpluseră buzunarele cu aur. Un om bogat, maiorul A. Peuchen, a supravieţuit. El a
spus: ”Am avut multe cantităţi de aur şi bijuterii în seiful din cabină. Dar în acele momente, gândul de a-mi umple buzunarele cu aur părea o batjocoră! În schimb am luat trei portocale!” Domnul l-a binecuvântat şi a fost salvat!
CARE SUNT BOGĂŢIILE NOASTRE?
CÂŢI DINTRE NOI ne scufundăm astfel, neputând “înota” liber în apele acestei vieţi şi neavând astfel parte de adevărata libertate pe care o aduce încrederea în Dumnezeu, din cauza faptului că ne umplem “buzunarele” inimilor cu bogăţiile cele grele şi trecătoare ale lumii? Isus a spus: “CE FOLOSEŞTE UNUI OM SĂ CÂŞTIGE TOATĂ LUMEA, DACĂ ÎŞI PIERDE SUFLETUL? Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” Marcu 8:34-38. “Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în Ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. CĂCI UNDE ESTE COMOARA VOASTRĂ, ACOLO VA FI ŞI INIMA VOASTRĂ” Luca 12:33-34. Ajutând pe alţii, urmând exemplul lui Isus… acestea sunt adevăratele bogăţii care nu se învechesc!
“Un ziar londonez a oferit un premiu pentru cea mai bună definiţie a banilor. Câştigătorul a spus: “Banii sunt instrumentul cu care poţi cumpăra orice în afară de fericire şi cu care poţi să îţi plăteşti drumul în orice direcţie în afară de Rai.“
